Sub pat

Eu sunt Doru. Acum sunt sub un pat. Sub patul Amaliei. Deși o cheamă Amalia, Amalia are doar 25 de ani.

Amalia e studentă și nu e blondă. Cel puțin nu azi. În pat mai e și Sergiu, soțul Amaliei. Sergiu are 53 de ani și e patron. Amalia nu e…

De-abia acum s-a urcat Sergiu în pat.

S-a fâțâit vreo două ore prin casă și a stat doar două minute la baie.

– Ieși, ieși și fugi, mi-a zis atunci Amalia, cu o voce ce mi-a sporit la maxim adrenalina.

Nu am avut “sânge în veioză” să ies atunci. Am rămas sub pat. Eu sunt iubitul Amaliei, sau cel puțin așa cred.

Am 29 de ani și sunt și eu student. Cam tomnatic, dar sunt. Sunt și un pic cam pufos. Am renunțat să merg la sală.

Trebuia sa îmi măresc scorul la jocul video “World of Tanks”. Mi l-am mărit. Dar am făcut colăcei de la atâta stat pe scaun. Noroc însă că am fundul plat, am încăput practic tangent sub pat.

“Ce caut sub patul Amaliei?” Răspunsul e simplu. Încerc de vreo trei săptămâni să “pot” pentru Amalia. Ea mi-a zis că Sergiu nu mai poate și am sperat să pot eu. Și ea a sperat.

– Ești tânăr, ar trebui să poți, mi-a zis.

Dar eu nu prea pot așa cum vrea ea, nesățioasa Amalia. Azi mi-a mai dat o șansă să pot, a 21-a la număr, poate ultima. Tot azi, Sergiu a venit acasă.  Și nu trebuia să vină. Era plecat la Huși, în delegație. A terminat mai repede. Îl înțeleg cumva, așa mi se întâmplă și mie cu terminatul ăsta.

Amalia nu are dulap în cameră și stă și la etajul 6. Abia aștept să adoarmă Sergiu. Vezica mea așteptă să adoarmă Sergiu, de asemenea. Amalia nu știu ce așteaptă. Știu că Sergiu adoarme doar cu mâna peste ea, așa s-a obișnuit. Ea mi-a spus asta. E clar acum, cred că și Amalia așteaptă să adoarmă Sergiu.

—————————————————-

După aproape 100 de ani…

Sergiu pare că a adormit. Văd mâna Amaliei care îmi face semn să ies. Mă târăsc de sub pat precaut, blestemându-mi discret forma fizică de doi bani.

– De ce nu ai plecat cât a fost la baie? șoptește ea, cu ochii cât farfuriile de ciorbă ale maică-mii.

– Mi-a fost frică să ies, eram paralizat! bâigui eu, privind îngrozit la Sergiu, un tip viguros, bronzat, cu păr grizonant, dar care cică “nu poate”. Așa zice Amalia.

– Dispari repede, îmi spune mai mult din semne Amalia.

– Pot să merg la baie? îngaim eu, cu o vezică cât China.

– Bă, ești prost?  scuipă ea venin făcând semnul ăla cu mâna la cap. Du-te și fă pe tine, fă pe scări, numai du-te odată că ne prinde ăsta și ne omoară.

Parcă auzind-o, Sergiu horcăi în somn și se întoarse cu fundul spre mine și Amalia. “Ăsta chiar merge la sală”, îmi spuse un gând fugitiv, singurul din acel moment ce nu era legat de vezică.

– Nu mă mai pot ține, mă duc încet, nu va simți, șușotesc eu, ținându-mă de șliț cu ambele mâini.

– Bă, tâmpitule, cară-te odată, urlă Amalia în surdină, cu mâna uriașă a lui Sergiu încă pe pieptu-i feciorelnic.

Sergiu se mișcă din nou, vezica mea se răzvrătește din nou. Umerii lui Sergiu încep să se miște spasmodic. E cu fața în pernă, iar tricepsul lui bine conturat îmi dă fiori. Privesc către Amalia cu fața din care sângele a evadat brusc. Și Amalia semăna cu o fantomă neștearsă de praf de secole. Un râs homeric sparge în mii de cioburi tăcerea nopții și Sergiu se ridică în capul oaselor. Continuă să râdă apocaliptic și de-abia reușește să vorbească printre hohote:

– Stați mă, calmi, liniștiți-vă. Știu de voi, știu de la început. Amalia, nu te stresa, tu ești doar un alibi, nu ești genul meu. Doru, dacă tot ești aici, du-te la baie, fă pipi și fă și un duș, nu cred că ai avut timp de asta. Am venit cam repede, recunosc. Apoi, caută în sertarul de jos al dulapului de la baie. E un strapon auriu acolo, învelit într-un prosop. Spală-te, spală-l bine și adu-l încoace… Hai, nu fi rușinos, simt că va ieși ceva frumos. Și nu încerca s-o ștergi, cheia e la mine.

Am plecat spre baie, târându-mi picioarele moi și vezica prea tare, ca un condamnat la moarte spre eșafod. Sergiu mă biciui din vorbe, bâtând de trei ori din palme:

– Hai, mișcare, te așteptăm în pat. Și suge burta aia, ai doar 29 de ani, ce dracu”!

Tema scenei de la atelierul de scris: Doi se ceartă în șoaptă ca să nu îi audă al treilea.